De ce "școală" de tango?
De ce nu "club" de tango? De ce nu "startup" de tango? De ce nu "academie", sau alte denumiri? Fiindcă majoritatea am fost la școală iar pentru mine modelul tradițional de școală mă reprezintă: un profesor, mai multe materii, o metodă de predare, exerciții specifice, materiale didactice, examene, note și/ sau diplome.
Voi lua pe rând o parte din aceste lucruri și voi da mai multe amănunte.
Metode de predare
Nevoia de o metodă coerentă a apărut după ce am încercat cealaltă variantă, adică să predau doar din ce am învățat eu atunci când am învățat. Eu am făcut modulul de începători la Brașov, cu Mirela Muntean, apoi modulul de intermediari la București în principal cu Dan și Amalia de la Tangotangent. Apoi am fost instructor la ei, apoi am deschis o grupă de tango în Sibiu (pe vremea aceea nu mai era tango acolo), apoi una la București. Și abia apoi m-am certificat.
În primul rând, experiența de instructor român care a luat câte ceva de la un profesor, de la altul, de la un curs de grup de la un curs privat, de la un festival, de la un tangocamp, și apoi a pus cap-la-cap aceste lucruri și predă cum consideră am avut-o, am încercat-o. Știu cum este.
Am considerat că este nevoie de o metodă coerentă, în care exercițiile să fie într-o anumită ordine, exerciții specifice pentru diferite contexte, etc. Și, desigur, o metodă care să aibă și o parte pedagogică, să te învețe efectiv cum să predai - așa cum profesorii care predau la școală învață pedagogie.
Long story short... am ales să existe două metode de predare, gândite de maeștri argentinieni de renume internațional, cu filiale în mai multe țări, respectiv metoda Tango Discovery de Mauricio Castro și Rueda de Tango de Pablo Veron.
Dansator vs. Profesor
De aici și ideea de certificare, fiindcă este o mare diferență între un dansator bun care este un profesor nu foarte inspirat, și un profesor bun care nu dansează excepțional. Pentru un cursant la început de drum, considerăm că este mai important să dea de un profesor bun decât de un dansator excepțional.
Testul final e reprezentat de cursanți. Dacă instructorul crește cursanți care ajung să danseze la milongile consacrate din oraș, eventual și din alte orașe/ țări, sau "crește" persoane care dansează doar la milonga lui/ ei.