ARTICOLE

Nu, nu este vorba despre sex. Sau, nu doar despre. Ci despre multitudinea de fațete ale fenomenului numit tango. 

Atât în ceea ce privește maniera de dans, cât și despre ce dansăm, pe ce muzică, și cum.

Tangoul a fost mereu despre exprimare de sine, despre nonconformism, despre explorare, despre revoltă.

Îmbrățișare închisă, dar și deschisă. Și chiar și între, un fel de semi-deschisă sau semi-închisă - în funcție de locul din care privim. 

Tot dansul în același tip de îmbrățișare, sau schimbat îmbrățișarea în funcție de momentele muzicii. 

Mereu doar într-un singur tip de îmbrățișare, sau schimbăm îmbrățișarea în funcție de orchestră. 

Caminar (mers), dar și elemente specifice tangoului (sacada, gancho, barrida, boleo, etc.) 

Sau un amestec de mers și elemente, în diferite proporții. În funcție de mood, de orchestră, de partener/ ă, de abilitatea de a dansa, etc.

Cu picioarele pe sol, dar și ridicând picioarele pentru elemente specifice tangoului argentinian precum gancho, boleo, piernazzo, etc. Desigur, având mereu grijă să nu lovim pe nimeni și nimic. 

Sau o combinație de dansat și cu picioarele pe sol și cu ele pe sus, în funcție de diferite variabile. 

Muzică tradițională, dar și modernă - indiferent dacă prin modernă înțelegem de la Troilo încoace, sau de la Piazzolla încoace, sau de la Gotan Project. 

Sau electrotango. Sau neo-tango. Sau muzică alternativă. 

Dar nu sau ci și. Și și.   

Poziționare face2face, dar și Doble Frente (al reves/ shadow position). Ah, dar mai sunt câteva: mai avem poziționare perpendiculară, sau de promenadă, etc. 

Unele sunt mai noi, altele au deja multă istorie în spate. Unele sunt considerate doar de show, altele au fost, cândva, la ordinea zilei. 

Bărbații doar conduc, femeile doar urmează. 

Dar dacă leaderul dă un impuls followerului în care ea face mai mulți pași iar el se lasă purtat de acea mișcare se cheamă că s-au schimbat rolurile de fapt? 

Desigur, sunt multe femei care aleg să facă leading (din plăcere, sau plictiseală, sau etc..) La fel cum sunt și bărbați care aleg sa facă following. 

Cuplul de dans e format din el și ea, în care el este leader și ea este follower. 

Dar uneori și invers. Și alteori pot fi două ele, sau doi ei. 

Dans numai în doi, dar se practică și în trei. Uneori chiar și în patru.  

Un el și două ele. Sau doi de el și o ea. 

Și așa mai departe. 

Să spui că tangoul este într-un singur fel - doar un tip de îmbrățișare, doar o manieră de a dansa, etc., înseamnă că nu înțelegi deloc fenomenul, sau că ești îndoctrinat, sau poate că ai o agendă ascunsă dată de propriile limitări - oamenii în general încearcă să interzică altora ceea ce ei nu pot face (din motive ce țin de partea fizică, emoțională sau intelectuală, desigur). 

Într-o țară în care în tango mulți sunt mai catolici decât Papa - din motive mai întemeiate sau din interes - unii preferă să exploreze, alții nu, unii au lucruri diverse de exprimat și preferă să le exprime în mai multe feluri, alții nu, și așa mai departe.

Unii ceva și alții altceva. Fiindcă lucrurile nu sunt doar în alb și negru. 

Și asta e bine.