ARTICOLE

Unii spun că pentru a evolua în tangoul argentinian este nevoie să faci mult mers (caminar).

Oare este adevărat? 

Esența problemei este felul în care o ființă umană deprinde lucruri, cum învățăm. Desigur, este foarte important și rezultatul, și unitatea de timp, și călătoria. Căci degeaba obții un rezultat bun, dacă durează forever până ajungi acolo iar calătoria este amară.

 Una dintre uneltele pe care noi ca fiinţe umane le avem pentru a măsura dacă practicăm ceva cu succes sau nu este propria noastră plăcere.

De asemenea, punctul de plecare în orice tehnică de dans ar trebui să fie ceea ce putem deja face în mod obişnuit. 

Mauricio Castro, în lucrarea Conștiența de Tango (București, 2011).

Unul din instructorii de la care am învățat cel mai mult, maestrul argentinian Mauricio Castro, fondatorul metodei Tango Discovery,  folosea adesea paralela dintre tangoul argentinian și matematica elementară. 

Încercaţi să vă gândiţi la această metaforă utilă: dacă vreţi să învăţaţi matematică aţi repeta că doi ori doi fac patru în fiecare zi două sau trei ore timp de şase luni? Mauricio Castro, în lucrarea Conștiența de Tango (București, 2011).

Felul în care învățăm când suntem mici este un punct de referință important. Dacă scopul este să învățăm să dansăm - adică o activitate complexă cu multe abilități și variabile implicate - atunci a insista doar pe un singur lucru - oricare ar fi acela, caminar în acest caz - nu are cum să fie productiv. Și nici plăcut. Este foarte, dar foarte plictisitor. Nu mă înțelegeți greșit, și să insiști doar pe boleo e la fel de plictisitor. Problema nu e pe ce se insistă, ci insistatul mult pe un singur lucru. 

A dansa presupune mai multe abilități, nu doar mersul. Ușurința cu care ne mișcăm este importantă, plăcerea pe care o avem în timpul dansului, muzicalitatea, capacitatea de improvizație, etc. Sunt toate foarte, foarte importante.

În plus, dacă ne gândim la un om obișnuit care vine la un curs de dans, cum se va simți aceea persoană dacă timp de o lună face aproape exclusiv mers? Cum se va simți dacă va face mers, combinații de pași, elemente specifice tangoului (gancho, boleo, sacada, etc.) ?

Să revenim la metafora cu tabla înmulțirii de care vorbea Mauricio Castro, căci este un exemplu minunat. 

Pentru a învăța matematică, ai nevoie de tabla înmulțirii. Ai nevoie și de alte lucruri, dar să zicem ca suntem la înmulțire. 

Pentru a învăța tabla înmulțirii, cum am procedat? Am zis 2 x 2 = 4 de sute de ori la rând? Nu, nicidecum! 

Din contră, am trecut de la 2 x 2 la 2 x 3, apoi la 2 x 4, și tot așa. 

Cu alte cuvinte, am învățat prin a trece prin mai multe elemente, de la un element la altul. Mai multe treceri, nu de mai multe ori la rând același element. 

Așa învață ființele umane. Așa e și cu tangoul: nu doar mers, ci și pivoți, pași în orice direcție cu orice picior, combinații simple de pași (precum ocho cortado, giro milonguero, etc.), elemente (parada, sacada, etc.), figuri (sostenida, etc.)   

În ceea ce ne privește, la noi în școală, preferăm cursanți care să aibă habar de mai multe lucruri, chiar dacă nu ies toate perfect, decât cursanți care fac perfect un singur lucru. 

Fiindcă dansul e distracție, dansul e comunicare, dansul e improvizație și căutare și exprimare de sine. Și este imposibil sa faci toate acestea doar cu... caminar.

Iar mersul se va îmbunătăți de la sine de-a lungul timpului, tot dansând, oricum ar fi. Ce altceva să facem până la optzeci de ani ?..