Desenele sunt realizate de Iulian Mîță.

Organizate cel mai adesea într-un spaţiu public – un restaurant, o cafenea sau o sală de dans – petrecerile de tango reprezintă un eveniment social la care participanţii vin să se bucure de interpretarea muzicii prin dans și pentru a socializa în atmosfera rafinată a unui astfel de eveniment, ceea ce a dus în timp la anumite coduri de comportament, codigos.

Regulile unui astfel de eveniment depind adesea de specificul locației unde are loc petrecerea și de amprenta fiecărui organizator. Cu toate acestea, mare parte din aceste reguli sunt respectate peste tot în lume unde au loc petreceri de tango argentinian. 

Felul în care arătăm, mirosim, suntem îmbrăcați și încălțați, felul în care ne comportăm pe ronda (sensul de dans) atunci când dansăm, și în afara ei, atunci când nu dansăm, este adesea vital în participarea la o milonga.

În mod normal, civilizat, participanții la eveniment și gazdele evenimentului ar trebui să se salute, schimbatul la vestiar ar trebui să aibă loc imediat după intrarea în sala de dans, iar plata participării ar trebui să aibă loc înainte de a dansa.

În cea mai bună tradiție a organizării de evenimente publice, ar fi de dorit ca gazdele unei milonga să fie mereu prezente – atît la propriu cât și la figurat – binevoitoare și disponibile, asigurându-se constant că sunt respectate regulile de bază și atrăgând atenția celor care nu le respectă. Altfel spus, să se asigure că toată lumea este mulțumită.

În eticheta comună tuturor petrecerilor regăsim un anumit tip de vestimentaţie: se preferă stilul elegant, ceea ce adesea înseamnă că bărbații au costum, iar femeile au rochie sau fustă.

De multe ori, se acceptă și stilul casual-elegant. 

Cel mai adesea, stilurile casual și sport nu sunt acceptate.

Ca regulă generală, femeile nu poartă ciorapi/ dresuri. Partea cu ciorapii de plasă și trandafirul în dinți este doar în filme. 

De asemenea, regăsim un anumit tip de încălţăminte: pantofi speciali de tango, de cele mai multe ori având talpa diferită în funcție de suprafața pe care se dansează: din piele întoarsă pentru parchet, talpă normală pentru gresie. Sunt acceptați și pantofii de dans din alte stiluri, precum Latino, însă nu sunt recomandați.

De obicei, încălțămintea de stradă este inacceptabilă (de asemenea a dansa cu încălțările venite de afară).

O vestimentație neadecvată poate duce uneori la interzicerea accesului la milonga de către organizator.

Asigurați-vă că aveți o respirație plăcut mirositoare, este foarte important atunci când stăm atât de aproape de o altă persoană. Mai ales în tango, unde respirăm împreună.

Dacă tocmai ați mâncat, indiferent ce, sigur nu aveți o respirație placută.
Dacă nu ați mâncat nimic de ceva timp (cum ar fi mai mult de o oră), sigur nu aveți o respirație plăcută.

În ambele cazuri, se recomandă dropsuri mentolate (sunt aproape întotdeauna disponibile).

De asemenea, asigurați-vă că ati folosit deodorant, parfum, etc. Ar trebui să aveți la voi și să folosiți înainte de începerea participării la dans.

Petrecerea de tango este un eveniment social, și ca atare presupune socializare, care ar trebui să aibă loc într-o manieră civilizată.

Sunt considerate nepoliticoase următoarele acțiuni:
- traversarea spațiului de dans pentru a merge dintr-un loc în altul.
- blocarea vizibilității unei persoane de pe margine către sensul de dans.
- consumul excesiv de alcool.
- ridicarea tonului sau conversația pe o tonalitate ridicată
- conversații la telefon în sala de dans.

In mod tradiţional invitaţia la dans este făcută de către bărbat prin tehnica numită cabeceo: o uşoară înclinare a capului, după ce a avut loc un contact visual cu femeia, numit mirada.

Avantajele acestei tehnici sunt numeroase: pe de o parte, bărbatul evită traversarea spaţiului de dans pentru a face o invitaţie şi a fi refuzat în văzul tuturor, iar pe de alta, femeia evită să fie văzută pe cine refuză.

Sunt considerate nepoliticoase:
- invitațiile făcute pe cale verbală (întrebând “Vrei să dansăm?”).
- prin gesturi (întinzând mâna către femeie și așteptând ca aceasta să vină la dans).
- invitațiile făcute de foarte aproape (la mai puțin de 3m distanță).
- invitația unei femei care este angrenată într-o discuție cu altă persoană.
- invitația făcută de o femeie către un bărbat

Dansul are loc prin deplasarea cuplurilor pe ronda (spatiul de dans, marcat cu gri în ilustrație) în sens trigonometric, adică invers decât acele ceasului. Cuplurile sunt ilustrate ca fiind privite de sus. 

Intrarea pe ronda (sensul de dans) se face cerând voie bărbatului din cuplul în fața căuia vrem să intrăm. 

Acest lucru se realizează de către bărbatul care vrea să intre pe sensul de dans, care va face mirada și cabeceo cu bărbatul aflat deja la dans; acesta poate accepta, sau poate refuza (caz în care vom cere voie bărbatului din următorul cuplu).

Dacă spațiul dintre cuplurile de dans deja aflate pe ronda este mai mare (de trei cupluri), nu este necesar să cerem voie atunci când intrăm pe sensul de dans.

Sunt considerate nepoliticoase următoarele acțiuni:
- să depășim cuplul din fața noastră de pe sensul de dans.
- să ne mutăm de pe o ronda pe alta (atunci când sunt mai multe) în timpul aceluiași dans.
- să ne mutăm de pe ronda în centrul spațiului de dans și înapoi în timpul aceluiași dans.
- să nu ne deplasăm spre înainte atunci când avem spațiu (să blocăm ronda).
- să ne deplasăm spre înapoi față de sensul rondei (trigonometric, invers decât ceasul); se acceptă jumătate de pas.
- să punem în pericol persoanele din jur (care dansează sau care sunt pe margine) prin mișcările pe care le executăm (precum picioare aruncate pe sus); desigur, un dansator experimentat va fi capabil să gestioneze spațiul de dans indiferent ce mișcări va folosi.
- să vorbim în timp ce dansăm; se poate vorbi între dansuri, atunci când începe piesa muzicală, însă nu și după ce am format îmbrățișarea de dans.
- să cerem sau să dăm feedback (indicații sau corecturi) în timpul dansului; persoana care este corectată ar trebui să spună imediat “Mulțumesc” (semn că nu se mai dorește continuarea dansului) și să plece.

Calitatea aranjamentelor muzicale în cadrul unei petreceri reprezintă apanajul fiecărui organizator de milonga. De foarte multe ori organizatorul este în același timp și DJ-ul petrecerii respective. Cu toate acestea, în multe situații, există un DJ separat de organizator.

Tradiţional, din punct de vedere structural, muzica unei petreceri de tango, dincolo de faptul că are un anumit specific pe parcursul întregii seri, este organizată sub formă de tandas – calupuri de patru melodii de acelaşi fel. 

Aceste tandas sunt despărţite între ele de o cortina – un scurt fragment sonor (cel mai adesea de 30 de secunde) dintr-un cu totul alt tip de muzică (jazz, rock’n’roll, sau altele.)

Cele patru piese muzicale care alcătuiesc o tanda trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele criterii:
1. Sunt de acelaşi fel (fie tango classic, fie milonga, fie vals creol).
2. Aparţin aceleiaşi orchestre (spre exemplu orchestra Francisco Canaro).
3. Aparțin aceleiaşi perioade de compoziţie.
4. Au aceleași caracteristici ritmice și melodice (există piese muzicale preponderent ritmice, lirice, dramatice, etc.)

Pe parcursul unei petreceri, a cărei durată poate varia între trei şi opt ore, predomină tandele de tango clasic. 

Tandele de milonga sau de vals creol se succed, cel mai adesea, după sistemul: tango clasic, tango clasic, vals creol, tango clasic, tango clasic, milonga, tango clasic, tango clasic, vals creol, etc.

Ultima tanda a serii de milonga este marcată prin folosirea unei melodii speciale – tanda fiind formată din patru versiuni ale uneia dintre cele mai celebre melodii de tango clasic din toate timpurile: La Cumparasita. Există și petreceri care au o singură melodie nu patru.

Compusă în 1915 de către Gerardo Hernan Matos Rodriguez drept marş de carnaval, La Cumparsita a fost înregistrată pentru prima oară în acelaşi an de Roberto Firpo.

Există două variante ale versurilor acestei melodii: cea inițială, scrisă de Rodriguez, şi versiunea cea mai cunoscută, scrisă de Pascual Contursi.